Pentru a păstra veșnic în memoria urmașilor amintirea soldaților români care s-au acoperit de glorie în Ardeal, pe Valea Jiului, la Prunaru, pe Văile Oltului și Argeșului, la Turtucaia și, mai ales, în „triunghiul de foc al Moldovei” – Mărăști, Mărășești și Oituz – în vara fierbinte a anului 1917, în data de 4 mai 1920, pentru prima dată, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca sărbătoarea „Înălțării Domnului” să fie numită totodată și „Ziua Eroilor”, fiind astfel considerată sărbătoare națională religioasă, hotărâre actualizată prin hotărârile din anii 1999 și 2001. 

Sărbătorită la 40 de zile după „Învierea Domnului”, „Ziua Eroilor” este prilejul ca fiecare dintre noi să aducă omagiul său celor care astăzi, după Sfânta Liturghie, sunt pomeniți în biserici ca „eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori, pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe strămoșești, pentru întregirea neamului și pentru libertatea și demnitatea poporului român”.

Noi, cei care suntem astăzi în viață și datorită jertfelor de sânge ale înaintașilor, ne bucurăm de toate libertățile, avem datoria morală de a ne aminti că, așa cum spunea Barbu Ștefănescu Delavrancea, „libertatea de a gândi, de a scrie și a vorbi s-a zidit pe osemintele atâtor bravi și dezinteresați” și de a transmite generațiilor viitoare că trecutul NU trebuie uitat, ci trebuie respectat.

Fiecare moment în care îi pomenim îi ajută „să nu moară”. De aceea, pentru neuitare și aducere aminte Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”  a ales să prezinte astăzi, ca omagiu adus înaintașilor noștri, două piese din colecțiile  de artă ale Muzeului, și anume „Sentinela ” pictorului Nicolae Grimani și „Soldat român în post 1916-1918”, o sculptură realizată de Richard P. Hette, completând cu câteva fotografii din fondul documentar al instituției noastre.

Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” deține  o bogată colecție de artă, majoritatea obiecte cu caracter istoric. Aceste obiecte de artă au menirea de a ilustra expresiv și emoțional momente importante din istoria națională, evenimente legate de marile înfruntări armate, dar și de a păstra, în conștiința posterității, chipurile unor eroi, mulți dintre ei anonimi, dar care, în momente de cumpănă au făcut dovada sacrificiului suprem. 

„SENTINELA”, al cărei autor este pictorul Nicolae Grimani, născut în anul 1872, în orașul Slatina, este realizată  în ulei, pe carton. Pictura, care impresionează și emoționează privitorul din primul moment, înfățișează un soldat român stând de santinelă, în plin viscol. Acesta poartă manta, căciulă pe cap, cartușiera prinsă de centură, iar la spate se observă ranița. Cu picioarele bine înfipte în pământul acoperit de zăpadă și cu ambele mâini încleștate pe arma sprijinită cu patul de pământ, la care are atașată baioneta, soldatul încearcă să reziste vântului puternic care-l bate din spate, fluturându-i poalele mantalei. Tabloul este completat în planul inferior de reprezentarea unui gard rupt.

Tehnica folosită de pictor, maniera artistică în care a redat toate detaliile, transpun privitorul în noaptea friguroasă de iarnă, în plin viscol și-i dau senzația că, asemeni personajului redat, poate simți biciuirea vântului și răceala zăpezii viscolite. Tabloul, semnat jos în stânga „GRIMANI”, are dimensiunile 39,5/30 cm și ramă de lemn, decorată cu motive geometrice stilizate pe exterior și interior și acoperită cu vopsea metalică aurie.

Deși închis datorită intrării României în cel de-Al Doilea Război Mondial și cu patrimoniul depozitat prin diverse locuri pentru protecție, Muzeul Militar Național a continuat, până la redeschiderea sa din anul 1957, să-și îmbogățească colecțiile prin achiziții sau donații. Astfel, muzeul a primit, pentru îmbogățirea colecțiilor sale de artă, din partea Societății „Cultul Eroilor”, lucrări ale unor artiști interbelici, aceasta transferându-și practic, între anii 1949-1950, întregul patrimoniu la Muzeul Militar. Printre piesele din colecția de sculpturi primite se regăsesc și lucrări semnate de sculptorul Richard P. Hette. 

Richard P. Hette s-a născut în 1890, la Piatra Neamț, într-o familie de artiști francezi. A urmat studii de artă la Școala de Arte Frumoase din Iași, pe care a absolvit-o în anul 1913. Mobilizat în Primul Război Mondial cu gradul de locotenent, a fost sculptor de front pe lângă Marele Cartier General, făcând parte din grupul de artiști plastici care au însoțit Armata Română în deplasările ei și care, la Iași, în condițiile grele ale campaniei și retragerii, au organizat o mișcare artistică puternică, concretizată prin constituirea asociației „Arta Română”. După terminarea războiului a plecat, pentru continuarea studiilor, la Paris și Florența, pentru a se perfecționa în mulaj și turnarea bronzului. La întoarcerea în România, Richard P. Hette a ocupat, între anii 1938-1949, posturi în învățământul superior de artă, fiind profesor la catedra de sculptură și mulaj a Academiei de Arte Frumoase. S-a stins din viață la 17 iulie 1981, în București.

„SOLDAT ROMÂN ÎN POST 1916-1918”, opera artistului Richard P. Hette, este o sculptură în bronz, cu dimensiunile 45/16/19 cm. Ea înfățișează un soldat infanterist, în semi profil, îmbrăcat în ținuta obișnuită de iarnă în timpul Primului Război Mondial, respectiv manta, capelă, bocanci și moletieră, centură, cartușieră și port baioneta.

Eroul nostru are gulerul mantalei ridicat, în încercarea de a se proteja de frig și de vântul tăios și puternic, care-i flutură poalele. Capela este trasă pe frunte, acoperind aproape în întregime ochii, care aproape că nu se văd. 

Colțurile gurii lăsate în jos și obrajii supți  ne transmit un amalgam de stări emoționale: îngrijorare, epuizare, încordare. Privindu-l în timp ce se sprijină pe arma înfiptă în pământ (postamentul) și pe care pare că „o îmbrățișează ” ca pe cel mai bun prieten pe care se poate baza în acele momente, ne putem imagina cum gândurile „îi zboară” poate la cei dragi rămași acasă, dar și la lupta din ziua următoare. 

Sculptura are gravată în lateral, dreapta, pe postament, semnătura artistului „ R. P. Hette”.

Ar trebui să ne gândim mai des la cei cărora le datorăm viața și să ne amintim mereu, nu doar în această zi, de vorbele istoricului Nicolae Iorga „E bine să-i respectăm mai mult, cum se cuvine, să nu ne mustre mai pe urmă cugetul că am jignit un suflet nobil ce s-a oferit jertfă pentru noi”.

Dumnezeu să-i odihnească!

Muzeograf Raluca Anca Ionescu