Muzeul Național al Banatului a făcut astăzi o prezentare, pe pagina de socializare, Despre Vinerea Mare și taina ouălor roșii, în datina Banatului. 

Astăzi este Vinerea cea Mare. Ziua în care, în vechime, femeile din Banatul de sud își îndemnau mâinile la rânduiala sfântă a vopsirii ouălor. Nu era lucru de podoabă ori de ochi lumești, ci de pomenire, de jertfă și legătură nevăzută între vii și cei mutați întru Domnul.

Mai întâi, ouăle se spălau cu apă caldă și leșie de cenușă, „să se curețe de petele cele din grăsimi și să se prindă culoarea de bine”, cum spuneau bătrânele. Apoi, se fierbeau în moare de varză roșie, în decocturi din robdă, areu sau frunze de nuc și de ceapă.

(robdă – plantă cu frunze roșietice, asemănătoare urzicii, folosită în Banat pentru a obține pigment natural)

Culoarea roșie nu era aleasă întâmplător - ea închipuia sângele Mântuitorului și însemna, în credința satului, o punte între cele văzute și cele nevăzute.

Unele ouă, după ce se zvântau, se împistrau cu condeiul, cu ceară curată sau grăsime topită, și se scriau pe ele semne de rugă: flori, spice, roți, crucea sau pomul vieții. Apoi se tăvăleau în culoare, iar acolo unde a fost ceară, rămâneau chipuri albe: o scriere tainică, numai de Domnul știută.

Oul roșu de Paști se punea lângă colac, cel cu ban în el. Nu era doar hrană, ci „sorț și rânduială”. Banul. Se frământa în pâine și se punea la copt, „să vadă cine e cel căruia i se cuvine partea cea bună din anul care vine.” Colacul acela, în care se afla banul se numea Prinos.

Femeia care dădea pomană în această zi nu dădea doar ou și colac, ci și lumină. Pe masă punea sfeșnic aprins, două ouă roșii și un ștergar alb, zicând:

„Aceasta să fie de folos celor plecați fără nume, fără cruce, fără lumânare. Să li se facă drum de lumină spre odihnă.”

Muzeul Național al Banatului păstrează azi, cu grijă și cu evlavie, această taină veche. Nu ca pe un exponat, ci ca pe o rugăciune rostită în roșu, în liniște, în gestul unei mâini care spală, fierbe, încondeiază și dă.

Bibliografie: Artur Gorovei, „Ouăle de Paști”

Foto: Mirela Crețu