Joi, 13 februarie, se împlinesc 94 de ani de la nașterea Evei Heyman, fetița de 13 ani victimă a Holocaustului, care a ţinut un jurnal în timp ce evreii din oras au fost închiși în ghetou.

IN MEMORIAM Eva Heyman

Diana Iancu, muzeograf, Muzeul Orașului Oradea

Eva Heyman s-a născut pe 13 februarie 1931, în Oradea. A mers la școală, a avut pasiuni, îi plăcea să citească, să facă sport! Visa să devină fotoreporter! Nu locuia cu părinții, Ágnes (Ági) Rácz și Béla Heyman, căci aceștia s-au despărțit când Eva avea doar patru anișori, în schimb era răsfățată de bunici, farmacistul Rezső Rácz și soția sa, Irén.

Sărbătorirea aniversării de 13 ani a fost atipică, ținută în timpul războiului, prevestea sfârșitul! A fost ultima aniversare a Evei, adolsecenta care, la vârsta de 13 ani, a avut o singură dorință: să trăiască! 

O brățară de aur cu email albastru, un pardesiu bej și o rochie bleumarin, pantofiori negri cu tocuri semiînalte, două perechi de pantofi eleganți, trei pijamale, o duzină de batiste colorate și dulciuri, un lănțișor frumos din aur, plăci de gramofon, 14 cărți, ciocolată și turtă dulce, pe care era scris: „Inimai-i trimite inimii din inimă” – sunt cadourile pe care le-a primit Eva de la cei pe care-i iubea, de care a fost despărțită cu atrocitate. Eva descrie cu precizie darurile primite! Cu siguranță ar fi fost un fotoreporter desăvârșit! Cu o maturitate debordantă, încă din primele pagini ale jurnalului căruia „i-a dat viață” pe 13 februarie 1944, Eva ilustrează ororile războiului: trimiterea evreilor în Ucraina și legile antievreiești. Consemnează un fapt tulburător: Marta, prietena ei, a fost trimisă, de către naziști, în Polonia. Descrie drama bunicului dr. Rezsö Rácz, proprietarul farmaciei „Coroana”, de care a fost deposedat, ca urmare a aplicării măsurilor anti-evreiești. 

„Vreau să rămân în viață cu orice preț” sunt cuvintele scrise de Eva în data de 18 martie 1944. În ziua următoare scria despre intrarea nemților în Budapesta, iar pe 25 martie consemnează: „Tocmai mă întorsesem de la școală când au sosit soldații germani cu tunuri și tancuri”. Eva scrie despre rechiziționarea bunurilor, despre obligația de a purta Steaua galbenă, despre interdicția de a mai avea bicicletă, despre arestarea tatălui ei, pe 9 aprilie 1944 și închiderea în ghetou. 

Încă de la intrarea în ghetou, Eva a fost conștientă că nu va mai avea o locuință, ci un sălaș. 

Cu privire la regulamentul ghetoului, care trebuia să fie „pustiu și mut” Eva consemnează următoarele: „Orice se întâmplă nu există să te pună la colt, să primești bătaie, să scrii de 100 ori verbele neregulate, așa cum se întâmpla odinioară la școală. … Cea mai mică și cea mai mare pedeapsă este moartea”. A știut și de interogatoriile din birourile fabricii de bere Dreher.

Un moment de „normalitate” l-a simțit atunci când a auzit clopoțelul vânzătorului de înghețată. Știați că Eva prefera înghețata la vafă cu gust de lămâie?

Din cauza faptului că a fost evreică, Eva a fost închisă în ghetou și deportată la Auschwitz. Pe 3 iunie 1944, Éva și bunicii au fost deportați la Auschwitz. Eva este un simbol al rezistenței, reușind să supraviețuiască până în 17 octombrie 1944, când a fost aleasă de dr. Mengele pentru a fi trimisă în camerele de gazare.

În memoria tuturor copiilor evrei din Oradea și Bihor care au murit în lagărele naziste, Asociația „Tikvah” din Oradea, în 2015, a înălțat Memorialul „Éva Heyman”.  Monumentul a fost realizat de artista britantică Flor Kent și este amplasat în Parcul Nicolae Bălcescu, acel loc unde în 1944 speranțele evreilor erau spulberate, unde dezumanizarea lor era vizibilă, aceștia fiind încărcați în vagoane de animale, supraglomerate, fără condiții minime de igienă, fără apă, fără aer, fără nici o vină și trimiși în lagărele de exterminare.

„Vreau să rămân în viață cu orice preț”; „Eu nu vreau să mor, deoarece abia am trăit” este strigătul dezarmant al Evei! Vocea ei a fost redusă la tăcere în numele Soluției finale. 

Vă invităm să deveniți „Voci ale Memoriei”, să citiți Jurnalul Evei Heyman, să păstrați vie povestea fetei cu două codițe împletite, ochi mari și luminoși, cu zâmbet cald și încrezător, spulberat de ura și răul absolut care a cuprins și Oradea!