Vineri, 14 februarie, se împlinesc 90 de ani de la nașterea marelui poet Grigore Vieru. Cu acest prilej, la Iași, va avea loc Ediția a XVII-a a manifestării ”IN MEMORIAM - GRIGORE VIERU”. 

Evenimentul va avea loc în Parcul de cultură COPOU, Iași (la Bustul poetului) și în Sala ,,Diotima” a Casei de cultură Mihai Ursachi a Municipiului Iași, vineri, 14 februarie 2025, începând cu ora 11.00.

„În literatura română postbelică, poetul Grigore Vieru este mesagerul Basarabiei victimizate. Prin el s-a aflat că lumea românească dintre Prut și Nistru, intrată sub ocupație sovietică, n-a sucombat, continuând să-și vorbească limba și să scrie românește. [...] Poezia lui Grigore Vieru are un ton și un univers propriu, obsesiile și sugestiile lui. Derutanta simplitate a mijloacelor ascunde sensuri grave. Poetul s-a prezentat adesea pe sine ca purtător al mărturisirii unei suferințe nespuse și a unei lacrimi imense, care a spălat sufletele chinuite ale concetățenilor săi. Poezia lui este expresia subtilă a acestei lacrimi enorme. Poetul nu vrea să fie mai mult decât un exponent, prezentându-se mereu cu decentă umilință.”, scria contemporanul poetului, jurnalistul, scriitorul și criticul literar Mihai Ungheanu.

Grigore Vieru, marele poet al neamului românesc, s-a născut în miezul iernii, anul 1935, în satul Pererîta al fostului județ Hotin, România. Fiind încă student, debutează editorial cu placheta de versuri pentru copii ,,Alarma”. Se angajează ca redactor al revistei pentru copii ,,Scînteia Leninistă” (actualmente ,,Noi”), și ziarul ,,Tînărul leninist” (,,Florile Dalbe”), apoi devine redactor la revista ,,Nistru” (,,Basarabia”), publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova și la editura ,,Cartea Moldovenească”.

La sfarșitul anilor '80, Grigore Vieru se află în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, versurile sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a romănilor din Basarabia. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și se află printre organizatorii Marii Adunări Naționale. Participă activ la dezbaterile sesiunii Sovietului Suprem din RSSM în care se voteaza limba romană ca limba oficială și trecerea la grafia latină.

Creația lui Grigore Vieru aparent simplă, dar foarte profundă, include poezii despre mamă, natură, plai, sat, poezii cu caracter social, abordând totodată valorile și tradițiile românești. Poetului îi aparține celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”. A devenit o carte de căpătâi pentru mai multe generatii de copii, fiind tiparită pentru prima dată în 1979, urmand apoi nenumărate editii cu un tiraj general de peste 1 milion de exemplare.

O mare cotitură în destinul poetului, este consemnată de volumul de versuri lirice ,,Numele tău”, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică, devenind obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică. Apoi apare volumul selectiv de versuri pentru copii ,,Trei iezi”. La numai cateva zile dupa aparitie, în urma unui denunt, volumul este retras din librării din cauza poemului ,,Curcubeul”, în care ar fi figurat ascuns tricolorul romănesc.

În anul 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei ,,Secolul 20”: Dan Hăulică, Ştefan, Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu, vizitând și mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna și Văratec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi.

Creația lui Grigore Vieru, Maestru al Cuvântului, iubitor de plai, limbă şi de neam, este o operă monumentală de o muzicalitate şi o frumuseţe rară. Poet liric, cu suflet inocent și sensibil, şi-a dedicat scrierile în primul rând – copiilor, darul cel mai de preţ al unei familii, fiind convins că tuturor copiilor, de mici, trebuie să li se cultive valorile și spiritul românesc, devenind în continuare adevărați patrioți ai neamului. Cu voia lui Dumnezeu, a reuşit să resensibilizeze și să reînvie limba română revărsată din izvoarele latiniei, prin versuri sublime scrise cu pana sufletului și din adâncul inimii. A fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei.

La 16 ianuarie 2009, întorcându-se din sudul țării de la o întâlnire cu cititorii, în apropiere de Chișinău, poetul a suferit un grav accident de circulatie. La 48 de ore dupa tragicul accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să mai bată din cauza traumelor incompatibile cu viața, lăsând o rană adâncă în sufletul tuturor românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Dispariţia sa fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin Poezia sa, prin frumosul semănat în inimile semenilor. A fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă al culturii naţionale. Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui. Şi cerul cu stelele, şi al străvechii slove bucium, şi casa părintească cu ochii măicuţei, ne sunt mereu aproape. A fi în stare să redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi ce-i al tău prin poezie şi să crezi că eşti auzit de Creator prin poezie - înseamnă să fii un poet însemnat de Dumnezeu! Această fire plăpândă de Om cu suflet de copil, a cântat în versuri și a proslăvit limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun.

Am pierdut un mare poet pe pământ, dar avem un Înger în ceruri. Moştenirea pe care a lăsat-o în urma sa este netrecătoare şi multe generaţii îi vor duce dorul, mângâindu-şi sufletele cu versurile lui. El a fost poetul dragostei de viaţă, de mamă, de ţară, de adevăr. Opera sa este un tezaur fără de preț care trebuie păstrat cu sfințenie, prin valorile pe care le-a creat, vom dăinui ca neam.

Am avut marele noroc în viață ca să-l cunosc personal pe marele poet (la cenaclurile organizate de Uniunea Scriitorilor, întâlniri cu cititorii, diverse evenimente culturale), dar Dumnezeu mi-a oferit și o șansă unică de a primi un dar de la Domnia sa - o prezentare a primului meu manuscris de versuri, opinii publicate și împreună cu câteva poezii în săptămânalul ,,Literatura și Arta” (martie 2006) care peste mulți ani a alcătuit o Prefață pentru prima mea carte întitulată ,,Fagurii Tăcerii” (2021). A fost botezul meu pe multrâvnitul tărâm literar. Profesia de medic nu mi-a prea rezervat timp pe atunci, ca să trec pe unda pasiunii pentru poezie, oferindu-mi această șansă mult mai târziu, în toamna vieții.