Astăzi, 31 ianuarie, se împlinesc 14 ani de la trecerea la cele veșnice a primului Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, Înaltpreasfințitul Părinte Bartolomeu Anania.
În încheierea celei de-a XII ediții a Simpozionului Național „Valori perene în creația Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania”, desfășurat în 18 ianuarie la Suceava, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a săvârșit slujba Parastasului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, la Mănăstirea Dragomirna.
Alături de obștea Mănăstirii Dragomirna, îndrumată duhovnicește de stavrofora Maria Magdalena Gherghina, la momentul comemorativ au luat parte invitații acestei ediții a simpozionului, o delegație a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean, precum și membri ai Asociației Școlare Sucevene pentru Educație și Dezvoltare. Nu în ultimul rând, la eveniment au fost prezenți și nepoții Înaltpreasfinției Sale, inginer Laurian Anania și arhitect Brândușa Munteanu.
La finalul slujbei de pomenire, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a rostit, potrivit Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, un cuvânt plin de duh bun prin care a arătat faptul că îngerul păzitor poate străjui și mormântul celui pe care l-a însoțit întreaga viață, subliniind că una dintre cele mai puternice dovezi ale dragostei purtate de cei rămași în această lume celor plecați este pomenirea lor în rugăciune.
„Când la un mormânt nu vine nimeni, când icoana celui trecut dincolo se șterge, cerul se face mic. Și de acolo sufletul acelui om plânge, și tare aș îndrăzni a zice că o lacrimă se prelinge și din ochiul lui Dumnezeu. Dar dacă oamenii fac din mormântul cuiva drag, din amintirea cuiva drag, un loc în care poate să ningă, poate să răsară o floare și heruvimul nu pleacă, nu zboară, chiar dacă se scutură cucută, heruvimul nu se sperie, ci sărută și cucuta, și îi e dragă și fraga veștejită. Și atât de mult se bucură îngerul lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși de faptul că stăm alături cu inima de cei trecuți dincolo și nu îi ștergem nici măcar când cântăm vreo colindă și atât se bucură îngerul, încât se oglindește în cel care colindă… Atunci, O, Doamne!, binecuvântat să fii, căci înseamnă că încă nu ne-am pierdut simțirea cea de înăuntru. De aceea vă felicit din toată inima că nu lăsați să zboare îngerul, și ca cerul să nu se facă mic dumneavoastră îl pomeniți an de an pe Părintele Mitropolit Bartolomeu. Binecuvântată să-i fie amintirea în veci de veci!”, a spus Preasfinția Sa.
Bartolomeu Valeriu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a fost cunoscut și ca om de cultură, scriitor, poet, eseist și dramaturg al literaturii românești.
S-a născut la 18 martie 1921 în localitatea Glăvile din județul Vâlcea, din tată ardelean și mamă olteancă, fiică de preot. În anul 1942 a fost tuns în monahism cu numele de Bartolomeu, la Mănăstirea Antim din București. Fiind directorul bibliotecii patriarhale, în anul 1958 a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică şi 10 ani de degradare civică, în baza articolului 209, punctul 1, Codul Penal, „pentru crima de uneltire contra ordinii sociale”. A fost închis până în 1964, când a beneficiat de un decret de grațiere, la Jilava, Pitești și Aiud. Perioada detenției a fost una roditoare în ceea ce privește compunerea mai multor texte, „scrise pe creier”, lucrări pe care le-a publicat în perioada următoare.
Între anii 1965 și 1976, și-a desfășurat activitatea în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, continuând, în tot acest timp, îndeletnicirea de scriitor. În anul 1966 a publicat poemul dramatic Miorița, apărut la Editura de Stat pentru Literatură și Artă din București. Au urmat peste 40 de volume de literatură.
În anul 1993, a fost numit Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, iar în anul 2006 a devenit Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.
La 31 ianuarie 2011, cărturarul și ierarhul Bartolomeu Valeriu Anania a trecut la cele veșnice.
Este și astăzi aproape de semeni prin operele sale literare, prin cuvintele de învățătură și prin activitatea Fundației „Mitropolitul Bartolomeu”, al cărei scop este acela de a-i susține pe tinerii merituoși, dar lipsiți de posibilități financiare, cu burse de studiu din fonduri proprii.
Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.