Național Ultima oră
Domnul Doctor Nicolae Constantinescu, salvator de vieți în timpul Revoluției din 1989, a trecut la cele veșnice
Domnul Doctor Nicolae Constantinescu, salvator de vieți în timpul Revoluției din 1989, a trecut la cele veșnice
21/01/2025 ⋅ 0 comentarii

”Mereu de partea cea bună a istoriei”, Domnul doctor Nicolae Constantinescu, salvator de vieți în timpul Revoluției din 1989, a trecut la cele veșnice la vârsta de 89 de ani. 

„O veste tristă” Astăzi, 21 ianuarie 2025, domnul doctor Nicolae Constantinescu,  președintele Fundației Culturale Memoria și directorul Memoria – revista gândirii arestate, a plecat la Domnul! Începând de mâine, 22 ianuarie a.c., după prânz, cei care doresc să își ia rămas-bun, o pot face la Capela Cimitirului Bellu.

Înmormântarea va avea loc vineri, 24 ianuarie 2025, orele 13.00, la Cimitirul Bellu. Condoleanțe familiei îndurerate. Dumnezeu să-l odihnească în pace.”, au transmis reprezentanții Fundației Culturale Memoria.

A ales să plece într-o zi de 21... Mărturii pentru veșnicie:

„A ales să plece într-o zi de 21... Profesor doctor Nicolae Constantinescu a fost medic de gardă la Spitalul Colţea în noaptea  de 21 decembrie 1989. Până pe 28 decembrie au fost aduși 192 de răniți iar el a fost martorul direct al ororilor comise în timpul Revoluţiei. A operat, în condiţii de război, 22 de oameni împuşcaţi grav și a salvat 21, printre care și pe prietenul meu drag, Traian Radu...”, a scris Doamna Anemona Popescu, pe pagina de Facebook.

„Of, domn doctor Nicolae Constantinescu ați plecat?! Ce să scriu?! Mi-a salvat viața la Revoluție! Dar, nu doar atât! Mi-a fost alături 35 de ani, mi-a fost alături în multe, în totalitate!” - Domnul Traian Radu.

„O veste incredibilă, s-a stins din viața pământească minunea de om Nicolae Constantinescu, profesor doctor, salvator de vieți în 21 Decembrie 1989, și mereu de partea cea bună a istoriei. Nu pot crede că nu mai e printre noi, era dintre oamenii pe care îi credeam nemuritori. Și este! La dreapta Domnului. Lumină lină!” - Doamna Roxana Iordache

Doamna Marilena Rotaru: „Un om excepțional, de o bunătate nemărginită și o profundă verticalitate, căruia am avut imensa șansă să-i fiu aproape  35 de ani, domnul profesor doctor Nicolae Constantinescu,  s-a urcat în Împărăția Cerurilor!         

   Nu o dată, discutând despre misiunea și conștiința medicului, domnul profesor doctor Nicolae Constantinescu invoca mesajul dintr-o inscripție antică: ”Doctorul tămăduiește cu alifia, bisturiul și bunătatea.” 

  Unul dintre cei mai străluciți chirurgi ai României, domnul profesor doctor Nicolae Constantinescu și-a exprimat în peste 8000 de operații, principalele calități morale și profesionale, credința, bunătatea și competența medicală, restaurând cu bisturiul ordinea divină în corpul omenesc. ”Trupurile oamenilor sunt temple ale lui Dumnezeu. Recunoștința mea e fără margini că zilnic mi se permite să intru în aceste temple și să dau vieții create de El o nouă șansă.”  

    În aprilie 1992 , după ce i-am telefonat, am ajuns de urgență cu mama la Spitalul Colțea în cabinetul său. Nu vedeam, nu auzeam, nimic și nimeni pe lume nu mai exista decât mama, aflată atunci într-o acută criză de vezică biliară. ”Va fi bine”, mi-a spus și a decis s-o opereze imediat. L-am crezut când l-am văzut făcându-și cruce în timp ce intra în sala de operație. Invitată apoi în cabinetul său, privirea mi s-a oprit pe un borcan dintr-un dulap de sticlă, plin cu fel de fel de tuburi. Erau gloanțele scoase din trupurile celor împușcați în decembrie 89 la Universitate și Intercontinental. A fost singurul medic din cel mai apropiat spital, care, fără să stea pe gânduri, asumându-și pericolul suprem (Ceaușescu era încă la butoane) a operat răniții din acele zile. Garda în care a intrat în  seara de 21 decembrie s-a încheiat în seara de 24 decembrie. ”Nici acum nu-mi dau seama cum am putut să operez non stop trei zile,” spune într-un interviu. ”Nu mai tratasem până atunci plăgi împușcate, dar atunci, în 21 decembrie 1989 am învățat chirurgia de război.”

    L-am cunoscut la manifestațiile anului 1990, la PNȚCD, în Piața Universității, la Alianța Civică, la toate evenimentele societății civile de atunci. Venea la spectacolele pe care le organizam la Sala Radio, Ateneu, Aula Universității. Alături de Alexandru Paleologu și Mircea Ciobanu era unul din pilonii grupurilor de monarhiști pe care le frecventam. Nelipsit din paginile și de la evenimentele ”Memoriei – Revista gândirii arestate.” A fost președintele Fundației ”Memoria” și a făcut parte din Consiliul de Garanție Morală al Mișcării pentru Regat și Coroană. Amprenta educației izvorâte din morala creștină, respectul pentru valorile tradiționale, curajul de a rosti adevărul și eleganța vorbirii îl impuneau în orice împrejurare. 

     La 10 Mai 2013 am avut bucuria să fiu un martor ales, la Castelul Regal Peleș, când Regele Mihai i-a acordat Ordinul Coroana României în grad de ofițer: ” Pentru cariera sa medicală, universitară şi civică, în care a susţinut dezvoltarea ştiinţei româneşti, ducând rezultatele ţării sale pe toate meleagurile şi aducând respect şi admiraţie pentru România. Pentru atitudinea sa publică marcată de demnitate, profunzime şi profesionalism şi pentru promovarea adevărului în istoria recentă a medicinei româneşti“. În scurtul interviu pe care mi l-a acordat pentru ”Ora Regelui”, străbătut de intense emoții, spunea: ”Mi s-au tăiat picioarele. Îți spune asta un chirurg.”

   Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România, domnul profesor nu este numai o eminență a medicinii, un chirurg renumit, ci și o conștiință a lumii noastre. ”Știința fără conștiință este ruina sufletului” este crezul său.

   35 de ani vocea domnului profesor Nicolae Constantinescu a îndemnat cu consecvență la finalizarea procesului comunismului, la susținerea valorilor Coroanei și la restaurarea monarhiei. Un om de o vastă și profundă cultură. Tinerețea spirituală, verticalitatea, implicarea necondiționată în temele grave ale societății noastre, dimensiunea sa morală , îl impun în galeria modelelor (din ce în ce mai puține) de intelectuali care trăiesc printre noi. 

    Am fost profund onorată de gândurile și ideile împărtășite de domnia sa, de dialogul fără umbră de formalitate, de discreția și empatia cu care-mi asculta neliniștile și bucuriile. Dumnezeu să vă odihnească domnule profesor în Împărăția Luminii Veșnice!  Condoleanțe doamnei Elvira Constantinescu, fiicei și fiilor!”

Prof. Dr. Univ. Nicolae-Florin M. Constantinescu (1936-2025)

Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă

Membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România

Profesor universitar la UMF „Carol Davila“ din Bucureşti

Medic primar chirurgie generală, medic primar ortopedie-traumatologie.

Studii. Absolvent cu Diplomă de Merit al Liceului Spiru Haret din București, absolvent în 1959 al Facultății de Medicină Generală București cu media 10 (zece) în toți cei 6 ani de studiu.

Activitate profesională medico-sanitară. Medic primar din 1973, a efectuat peste 8.000 de operații în domeniile chirurgiei generale, oncologiei, chirurgiei osteo-articulare, chirurgiei vasculare, urologice, endocrine, plastice și reparatorii, începând cu stagiatura la Sanatoriul din Eforie Sud și continuând cu spitalele Foișor, Dr. Șt. Stâncă, PTTR și Colțea. A imaginat și aplicat neuroliza nervului tibial posterior în canalul tarsian în polineuropatiile cu mal perforant plantar pentru care deține certificat OSIM. Visiting-professor la Universitatea Columbia din SUA în 1990 (prof. Donald Silver), la spitalul Cochin din Paris în 1991 (prof. Yves Chapuis), la Universitatea din Udine – Italia în 1992 (prof. Fabrizio Bresadola), la Spitalul Rothschild din Paris în 1993 (prof. Alain Sézeur) și la spitalul Grosshadern din München în 1996 (prof. Friedrich-Wilhelm Schildberg).

Activitate didactică. În 1969 a fost admis prin concurs cercetător științific la Catedra de chirurgie operatorie și experimentală de la UMF București devenită după 1990 Catedră de Anatomie Clinică pentru studenții anului III și de Tehnici Chirurgicale pentru rezidenții din toate specialitățile chirurgicale. Urcă prin concurs toate treptele ierarhiei didactice, devenind profesor în 1996, apoi profesor consultant după pensionarea din 2001, în care calitate a funcționat până în 2011. A îndrumat peste 3.000 de chirurgi veniți la cursurile de specializare și perfecționare, apoi la pregătirea de secundariat / rezidențiat. După 1990 a introdus în învățământul universitar medical disciplina de Anatomie Clinică, pe care a predat-o la 24 de serii de studenți din anul III. Pentru folosul studenților a redactat: Atlas de anatomie la patul bolnavului, Editura ALL, București, ediția I 1997, ediția a II-a 2001, Anatomie clinică. Note de curs, București, ediția I 1994, ediția a II-a 2010 și Atlas Breviar de Anatomie Clinică, Editura Vergiliu, 2018. Pentru rezidenții în chirurgie și specialități chirurgicale au apărut în 2012 la Editura Academiei Oamenilor de Știință – Anatomia chirurgicală și operatorie. Vol. III Abdomenul (Premiul pentru Medicină al Academiei Oamenilor de Știință) și în 2018 Anatomia chirurgicală și operatorie. Vol. IV Lombă, pelvis, perineu, la aceeași editură. În 2014 a inițiat o serie de monografii dedicate tehnicilor chirurgicale de bază, prima fiind Plaga chirurgicală. Biologie și tratament scrisă în colaborare cu Mihail C. Ceaușu, Editura Celsius.

Activitate științifică. Doctor în Medicină în 1971 cu o teză consacrată transplantului de os, pe baza căreia a redactat monografia Valoarea biologică a transplantului autogen de os, Editura Medicală, București, 1980. Coautor la 2 monografii de patologie și tehnică chirurgicală, a publicat 42 de articole științifice în țară și străinătate. A efectuat numeroase studii clinice și experimentale, două dintre ele reprezentând priorități românești, care au inițiat două mari capitole ale cercetării și practicii medico-chirurgicale în lume: demonstrarea capacității angiogene a celulelor stem din măduva roșie a adultului (comunicată în 1976 la Congresul Mondial de Citochimie și Histochimie de la București, publicată în monografia menționată mai sus despre transplantul autogen de os și apreciată ca o adevărată descoperire de profesorii W. Begemann din München, G. Duhamel din Paris, W. Blount și H. Boyd din SUA) și adaptarea miocardului la ischemie (demonstrată experimental pe suspensie de mitocondrii și publicată în România în revista Chirurgia în 1980), concept preluat din 1986 în toate laboratoarele de cercetare din lume după ce un autor american (M.D., Ph. D. Charles Emerson Murry) a publicat un model experimental identic sub numele de precondiționarea miocardului la ischemie, model care a pătruns și în practica chirurgicală la om.

A fost secretar al Societății de Chirurgie din București sub președinția prof. Ion Juvara și a prof. Dan Setlacec, vicepreședinte al Societății sub președinția prof. Mihai Stăncescu, redactor adjunct al revistei Chirurgia în 1991-1992, reintegrat în 2018 ca membru în colegiul de redacție al revistei.

A fost membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință și membru titular al Academiei de Științe Medicale din România; membru al Societăților Române de Chirurgie și de Anatomie; membru de onoare al Societății „Timișoara Medicală” și al Societății Române de Chirurgie Hepato-Bilio-Pancreatică, membru al Association Française des Chirurgiens, membru al International College of Surgeons, membru al Academy of Surgical Research, profesor asociat al Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova.

Activitate extramedicală. Membru fondator al Alianței Civice (1990) și al Fundației Culturale Memoria (președinte al acesteia din 2019), director al Memoria, revista gândirii arestate (din 2019), Consilier de Stat la Președinția României (1997), Consul General al României la Los Angeles – SUA (1998-2000), unde a avut ca principal obiectiv promovarea intrării României În NATO.

A fost activ în spațiul public, promovând valorile culturale și naționale. A scris numeroase articole în Memoria – revista gândirii arestate și în alte reviste; a participat frecvent la evenimente culturale și educaționale, la emisiuni de radio și de televiziune; a acordat numeroase interviuri în care a vorbit despre experiențele lui ca medic la Spitalul Colțea în timpul Revoluției din 1989 și a Mineriadei din 1990.

Premii și distincții: Medalii de Argint ale Academiei Naționale de Medicină din Franța (Paris, 1984) și Universității René Descartes din Paris (1991); Premiul Eagle al Asociației Medicilor Americani de Origine Română din SUA (2000); Premiul Opera Omnia al Societății de Chirurgie din România (Eforie Nord, 2008), Membru de Onoare al Societății Române de Chirurgie (Timișoara, 2012), Diploma de Excelență a Colegiului Medicilor din municipiul București (2013).

Pentru activitatea chirurgicală desfășurată la Spitalul Colțea începând cu 21 decembrie 1989 a fost distins cu titlul de Luptător cu Merite Deosebite în Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

Pentru întreaga activitate profesională și extraprofesională prin care a promovat România și valorile ei a fost distins cu Medalia de Argint a Académie du Devouement National (Paris, 1992), cu Marea Cruce în Rang de Cavaler a Ordinului Ambrosini (Italia, 1995), cu titlul Texan de Onoare (Camera Reprezentanților a Statului Texas, 2000), cu Ordinul Național pentru Merit în Grad de Comandor acordat de Președintele României (București, 2000) și cu Ordinul Coroana României în grad de ofițer acordat de MS Regele Mihai (Sinaia, 2013).

DUMNEZEU SĂ ÎL ODIHNEASCĂ ÎN PACE!

Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.