Deși inițial am vrut să începem prin a scrie că personalul Biroului Vamal Arad l-a adus pe Moș Crăciun la copiii de la Centrul „Curcubeul”, ne-am gândim că poate, totuși, bine ar fi să vă avertizăm dintru început că informațiile și imaginile care vor urma sunt de un deosebit impact emoțional. De bucurie și veselie, normal. Cum altfel ar putea fi când în același loc s-au adunat oameni mari cu inimi bune, mulți copii și Moș Crăciun?
Așadar, vineri, 13 decembrie 2024.
Deloc o zi ca oricare alta. Și deloc una cu ghinion (cum ar zice superstițioșii și numai văzând data de ”vineri 13”), pentru cei 78 de copii de la Complexul „Curcubeul” Arad.
Aura de bine a acestei zile a început să se contureze în urmă cu ceva vreme, când cineva aplecat cu multă dragoste spre copii a propus colegilor de la Biroul Vamal Arad să se prindă într-o horă a binelui, pentru a aduce zâmbet pe chipurile copiilor care au mai mare nevoie de el. A fost gândul, a fost unirea mâinilor și a inimilor, a fost aplecare cu multă dragoste spre fiecare copil înscris pe lista Moșului. Iar toate acestea au condus spre ziua de astăzi, vineri-13.
O zi ce ni s-a dezvăluit a fi bună încă de dimineață, când am văzut darurile. Toate personalizate, cu nume, prenume, și adaptate fiecărei vârste: nelipsitele dulciuri cărora s-au adăugat acele lucruri care să aducă plusul de bucurie menit a conduce spre acel ”Wow! Ce minge frumoasă!” sau orice altceva ar fi găsit în plăsuțele în care, recunoaștem, am aruncat un ochi... intuind astfel cele ce aveau să urmeze. Pe lângă daruri, am aflat că vor primi și timp de grozavă joacă, organizat pe grupe, la ”La Joacă”.
Tocmai de aceea, totul a început la ”La Joacă”, unde o parte dintre copii au ținut, sub îndrumarea inimoaselor Doamne de la Curcubeul, un frumos și emoționant program artistic, avându-i ca invitați pe părinți și cinci reprezentanți ai personalului de la Biroul Vamal. Au dansat, au recitat poezii, au cântat și au colindat, lăsând pentru noi, cei mari, un mesaj cât se poate de frumos: ”Crăciunul se așează în suflet, nu se agață în brad...”.
După serbare, și-a făcut apariția și Moș Crăciun, care și-a desfăcut desaga pentru fiecare copil în parte. Chipurile lor, în poala Moșului, neprețuite amintiri! Pentru că acolo nu erau doar niște copii, ci erau chiar ei, cu nume și prenume, fiecare cu zâmbetul, dorul, tristețea, bucuria sau gândul său... .
Din poala Moșului, pe câmpul de luptă al jocurilor de tot felul.
Aici, avem de făcut o mărturisire. Odată dat semnalul pentru intrarea în locul de joacă, i-am urmat, la doar câteva secunde distanță, pentru a prinde câteva cadre cu bucuria de acolo. Ei, aș! Copiii deja dispăruseră... înghițiți pe nerăsuflate de tobogane, mare de bile colorate și ce mai era pe acolo. Dacă nu i-am fi auzit râzând, țipând sau vorbind, mai gata puteam jura că fenomene paranormale s-au petrecut în zonă, făcându-i să dispară ca prin minune.
Am râs de gândurile noastre copilărești și am plecat la Centrul Curcubeul, pentru a-l duce pe Moș Crăciun și celorlalți copii.
Cum probabil veți observa într-una dintre poze... capetele lor îndreptate spre ușă și multele dintre mânuțe duse cu emoție la gură arătau că era musai ca desaga aia pregătită cu atât de mult drag să se reverse și acolo. Alte chipuri, alte zâmbete, alte sclipiri în colțuri de ochi, alți copii care au colindat și au povestit vizitatorilor despre ce este cu adevărat Crăciunul: ”Crăciunul este despre bucurie; Crăciunul este armonie; Crăciunul este despre acel moment în care într-o iesle S-a născut Fiu de Dumnezeu, venit din Cerul Său”.
Ne-am bucurat de bucuria lor, dar n-am uitat nicio clipă care era rolul nostru acolo: acela al povestitorului, care încearcă să dea mai departe din sufletul unei astfel de acțiuni poate tocmai pentru a înmuia alte inimi în a căror putință stă organizarea unor întâlniri atât de minunate cu copii care chiar au nevoie.
De aceea, mărturisim că am încercat să ”smulgem” nume (vorba vine, pentru că le știam prea bine) din partea ”vinovaților” de binele acestei zile, însă nu s-au lăsat înduplecați nicicum. ”Este suficient să le vedem zâmbetul”, ne-au spus.
Zâmbetele le-au văzut și domniile lor, le-am văzut și noi și, după putință, ne-am făcut martori.
VĂ AMINTIȚI? ”Crăciunul se așează în suflet, nu se agață în brad...”, au spus copiii. Ori această zi de vineri-13 tocmai asta a făcut: ne-a așezat Crăciunul în suflet.
Suflet în care, cu căldură și bucurie, au rămas ei: Maria, Alexandru, Raisa, Nicolas, Sofia, Raul, Cristian, Luca, Lorena, Claudiu, Alesia, Francesca... ș.a., fiecare cu zâmbetul, dorul, tristețea sau gândul său...
Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.
