Sunt mărturii în fața cărora nu poți decât să taci, să le așezi între ghilimele, ca într-o tainică îmbrățișare, și să le lași scrise, cu nădejdea că vor atinge sufletele cel puțin la fel de mult pe cât l-a atins pe al celui dintâi care le-a primit. 

Zilele de sărbătoare ale Cuvioasei de la Iași aduc la lumină suflete, chipuri și taine care te fac să mărturisești la fel cum în acestă dimineață cineva nu drag, ci foarte drag, avea să ne spună: ”Mare Sfântă e Cuvioasa! Mare de tot!”. Iar când un astfel de om vine și spune asta, nu poți decât să îl crezi și să îi îmbrățișezi bucuria, mărturia și duhul de bine. 

Încă și mai de dimineață, undeva pe la ora 6.00, o arădeancă de-a noastră cu nume de Împărăteasă, aflată acasă la Cuvioasa, avea să ne scrie: „Doamne ajută! Sunt în Iași în ziua aceasta mare... Am pornit de la stâlpul 111 sâmbătă la ora 9 și am ajuns seara la ora 21... 12 ore de emoții și trăiri diferite... A fost ceva înălțător, am plâns de bucurie. Iașul este unic... Este atât de frumos în orașul studenției mele... Acum ne pregătim să plecăm spre Mitropolie, pentru a participa la Sfânta Liturghie. O zi binecuvântată să avem cu toții. Multe binecuvântari de la Cuvioasa...”.

Arădeni sunt, cu siguranță, mulți astăzi, fizic, la Iași, și mai mulți de acasă, cu gândul acolo, multe și Liturghiile din Eparhie, multe și hramurile (peste 20 de lăcașuri de cult arădene fiind ocrotite de Cuvioasa), 3 bisericile binecuvântate de prezența câte unui Veșmânt al Sfintei, multe știutele și neștiutele rugăciuni. Toate, însă, duse astăzi înaintea Moaștelor Sfintei Cuvioase celei ”mult folositoare” de către Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, care a făcut parte din soborul de 23 de Ierarhi ce au săvârșit Sfânta Liturghie la Praznicul Cuvioasei. 

Praznic care a adus la un loc o mare de suflete. Suflete iubite sau batjocorite, în funcție de ochii sau prisosul inimii celor care le-au privit. Pelerinii au stat, în funcție de ziua în care au ajuns la Iași, 6, 10, 12 sau chiar 20 de ore la acel „rând al Cuvioasei”.

„Am stat 6 ore la rând, dar parcă au fost 6 minute! După ce ne-am închinat, am mai stat vreo jumătate de oră în curtea mitropoliei să ascultăm slujba. Era aproape 12 noaptea, joi seara! Și eu si mulți alții nu ne dădeam duși la casele noastre, atât de deosebit moment a fost! E ușor să arunci cu vorbe urâte, să jignești și să râzi de trăiri de care habar nu ai că există! Căci ce m-a ținut pe mine și pe mulți alții în rândul acela 6 ore, decât numai o putere nevăzută?”, mărturisea o pelerină, undeva pe o rețea de socializare. 

Și tot undeva, într-un comentariu la un articol care vorbea despre numărul pelerinilor Sfintei Parascheva, cineva postase o poză cu chipuri de pelerini sub care era scris: ”Ăștia-s oamenii care vor ajunge în Rai. Ai vrea să trăiești veșnic alături de ei?”.

Răspunsul nostru: Fără tăgadă, DA!

Iar în timp ce scriem aceste rânduri și dăm acest răspuns, o altă arădeancă de-a noastră ne scrie: ”Sunteți la Iași? E și Preasfințitul Emilian aici!”. Îi spunem că urmărim de acasă, îi mărturisim că ei toți transmit o binecuvântată stare de bine chiar și așa de la mare depărtare și întrebăm cum se simte de acolo... 

”Cerul si toate Puterile cerești sunt aici”, a răspuns. 

Nimic mai mult de adăugat. Decât, poate, să reafirmăm ceea ce ni s-a mărturisit de dimineață: ”Mare Sfântă e Cuvioasa! Mare de tot!”.